Imi doresc nespus un mei tai de la Ancuta

Povestea purtarii noastre isi are debutul undeva pe cind puiul meu avea virsta de o luna si un pic.

Inainte sa nasc am citit mult pe tema modalitatilor de purtare ale bebelusilor, dar si despre beneficii.

Stiam sigur ca doresc sa imi port bebelusul, sa ne bucuram unul de celalalt sprijinind dezvoltarea naturala si armonioasa a copilului, insa nu banuiam atunci ceea ce ni se va potrivi mai bine.

Primele saptamini in compania puiului meu au fost cele din perioada de lauzie, cind si eu, la rindu-mi am fost protejata de cea careia-i sunt pui: mama mea.

Astfel au fost zile in care nu faceam nimic (chiar nimic) altceva decit sa ma bucur de puiul mic, veghindu-i somnul in timp ce-mi dormea pe burta, in timp ce il alaptam cu orele (mamicile stiu de ce:) ) inainte, in timpul sau dupa crizele de colica abdominala...

Iesirea din lauzie, refacerea cicatricii de la cezariana si evolutia buna a lui Mateo mi-au aratat ca trebuie sa ma indrept serios catre un echipament de purtare: am studiat din nou oferta si am decis atunci ca slingul cu inele ne este cel mai potrivit; l-am comandat, a venit si luni bune am fost fericiti parinti posesori de copil linistit si sociabil (care a petrecut ore bune in sling la munte, in pelerinaj la moaste, la petreceri, etc).

Timpul a trecut: slingul inca ne incape, materialul permite o greutate de pina la 18 kg, inelele-s la locul lor, insa copilul este miscacios, foarte miscacios, ceea ce face ca inelele sa alunece si sa stea mereu in pozitii nefiresti. Sa nu mai pomenesc despre faptul ca unicul umar care e dator sa suporte intreaga sarcina, si el striga dupa ajutor!

In conditiile date, MEI TAI ul este singura solutie viabila pentru necesitatile, dar si bugetul nostru, pentru ca (si voi scrie aici in ordinea prioritatilor motivele pentru care ne dorim un mei-tai de la tine, Ancuta):

1. Ii va permite lui Mateo sa se bucure de ceea ce are inca multa nevoie: prezenta fizica si afectiva a mea fara a trai intr-un mediu izolat, ci avind contactul cu lumea in care traim, sa fie sociabil si "neinfricat", sa se dezvolte armonios din punct de vedere emotional, dar si din punct de vedere fizic (pozitia flectata a genunchilor si asezarea picioarelor in forma literei "M" previne displazia de sold).

2.  Distribuie greutatea pe ambii umeri si ne va face purtarea mai usoara; bretelele vatelinate, cum am inteles ca numai Ancuta stie sa le realizeze, fac activitatea de purtare a bebelusului si mai placuta, nemaiavind de suferit miinile, umerii, spatele.

3. Este usor de ajustat, reglat - ceea ce ma face sa sper ca in concedii ii va fi util si lui tati, atunci cind bebe vrea sa discute doar ei, ca intre barbati;).

4. Purtatorul se bucura de miini libere - si numai o mama care-si duce copilul in brate stie ce mult inseamna acest lucru.

5. Copilul poate fi purtat si in fata, si in spate, dar si pe sold - asa cum ii place nespus motanelului meu acum.

6. In conditii meteo nefavorabile permite incalzirea reciproca mama/pui.

7. Este un accesoriu interesant, cu doua fete, care pot fi mai colorate sau mai putin colorate, dupa cum iti pofteste inima, ce iti poate insufleti garderoba, dar mai ales VIATA!

Acestea-s motivele care pe mine ma indeamna sa sper ca sansa-mi va suride sa primesc de la Ancuta un MEI TAI la pretul de 87 lei, pe care visez sa-l "tunez" cu cele necesare.